Gheorghe DUCA, academician

Natura şi societatea au îmbogăţit comunitatea umană cu diverse personalităţi notorii, nobile, capabile să impulsioneze, genereze, creeze, cât şi mediocrităţi. Este o creaţie perpetuă a naturii şi societăţii. Fiecare din făpturile realizate de natură şi societate, încă la naştere, sunt programaţi eventual genii, însă ei pot deveni persoane geniale, dacă, la rândul lor s-au dezvoltat în condiţii deosebite. Printre cei, care au avut posibilitatea să savureze din acest rod, este Domnul Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.

Anume de aceea, Domnia Sa, nu este o personalitate ordinară. El se deosebeşte radical de contemporanii săi. Aceste calităţi nu sunt întâmplătoare, ele au fost impulsionate de mai multe izvoare de alimentare. În primul rând, genetic, a preluat calităţi deosebite, moştenite de la bunei şi străbunei. Aceştia, atât pe linia paternă cât şi pe cea maternă, au fost pentru societăţile anterioare, printre cei mai avansaţi, fiind un exemplu pentru contemporani.

În al doilea rând, părinţii de asemenea au fost persoane deosebite, pedagogi de vocaţie, iar tatăl, Grigore Duca, pedagog emerit al RSSM, experienţa căruia fusese un model pentru comunitatea intelectuală din regiune.

În al treilea rând, o influenţă de excepţie a avut-o asupra procesului de constituire intelectuală a Domnului Gheorghe Duca, generaţia de intelectuali şi savanţi, pe linia maternă a dinastiei Ţăbârnă. Calităţile dinastiei Ţăbârnă, pur şi simplu, au influenţat benefic, nu numai la conţinutul valorilor spirituale şi naţionale incomensurabile, cât şi la constituirea personalităţii descendentului acestui neam de excepţie. De la dinastia Ţăbârnă, a moştenit omenia, cumsecădenia, responsabilitatea şi calitatea de sacrificiu pentru profesie.

În al patrulea rând, pe linia genealogică paternă, a fost alimentat cu calităţi deosebite, acestea, ulterior, deja la etapa maturităţii, s-au transformat în abilităţi manageriale selecte.

În al cincilea rând, a început activitatea postuniversitară, fiind avansat în diferite funcţii fără sprijinul celor mari şi puternici, ci datorită doar competenţelor care îl însoţeau. Pe parcursul anilor, a fost înzestrat şi cu alte valori complimentare, care împreună cu cele menţionate, l-au evidenţiat ca personalitate notorie.

De când l-am cunoscut, dar l-am cunoscut din anii studenţii, dintotdeauna era în căutarea unor activităţi menite să-l individualizeze. Nu am avut activităţi comune, decât doar o iniţiere tangenţială, în primii ani de fondare a ULIM-ului. Fiecare din noi a avut viziunea sa, drumul său şi conceptul propriu despre viaţă. Indirect, ne-am complimentat reciproc. L-am apreciat, îl apreciez şi în continuare îl voi aprecia pentru ceea ce a realizat. Nu totdeauna, am fost de acord cu anumite concepţii pe care le promovam, fiecare separat. Niciodată nu am devenit jertfe a mentalităţii basarabene – invidie sau intrigă, ci invers, am căutat să ne susţinem. Au fost timpuri pe când, Domnia Sa, activa în funcţie de preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru Ştiinţă, Cultură şi Educaţie, eu subsemnatul, în calitate de simplu alegător şi cadru didactic, am publicat un material critic, în mass-media despre lacunele din legislaţia educaţională, contradicţiile şi imperfecţiunea normei de drept în învăţământ, la care, în virtutea respectului pe care l-am menţinut, Dânsul s-a dovedit a fi mai atent, răspunzându-mi la criticele din materialul în cauză, nu la direct, ci prin intermediul ministrului Educaţiei de atunci. Important este să fii capabil să recunoşti greşeala, dar şi mai important este ca să o înlături, pentru a continua să creezi şi să generezi. Acest deziderat, Domnul academician Gheorghe Duca a izbutit să-l utilizeze relativ reuşit.

Pentru a demonstra locul şi rolul unei persoane în societate, trebuie să-l plasezi în spaţiu şi în timp. Să încercăm să ne conducem de această idee, avându-l drept model pe Domnul Gheorghe Duca, doar în perioada alegerii în funcţia de preşedinte al Academia de Ştiinţe. Cunosc foarte bine stilul, modul şi capacităţile Academiei de Ştiinţe, nu din auzite, ci din interior. Am făcut studiile la Aspirantura din această instituţie ştiinţifică, am susţinut prima şi a doua teză, în cadrul Academiei de Ştiinţe. Să-mi fie iertată observaţia, dar pe atunci, ca şi în prezent, majoritatea colaboratorilor erau doar consumatori de valori materiale, cu dificultate realizau planul cercetărilor ştiinţifice, care nu constituiau nici pe departe o valoare ştiinţifică. Chiar şi în situaţia când o mare parte din aceştia nu realizau volumul cercetărilor ştiinţifice, continuau să fie salariaţi. Cei de la Academia de Ştiinţe, au fost şi continuă, în mare parte să constituie o castă care trăieşte cu mediul său şi lumea sa. Majoritatea din ei nu pot fi antrenaţi în procesul activităţii universitare, deoarece nu au aceste abilităţi, nu realizează pentru societate, ci doar pentru sine. Se mulţumesc cu ceea ce obţin, fără a depune eforturi substanţiale. Alegerea în fruntea Academiei de Ştiinţe a Domnului academician Gheorghe Duca, le-au permis să obţină salarii şi condiţii de muncă deosebite, dar cu mare regret, nu sunt capabili să se ridice la nivelul contemplării ştiinţei ca valoare supremă a societăţii, iar mulţi chiar nu doresc să depună eforturi, astfel să-l sprijine pe Domnul preşedinte în promovarea ideilor sale nobile, atât de importante pentru prezentul şi viitorul poporului şi ţării pe nume Republica Moldova.

Nu este nici o taină, dacă spunem că până la venirea Domnului Gheorghe Duca, în fruntea Academiei de Ştiinţe, în incinta clădirilor subordonate acestei instituţii, mirosea peste tot a mucegai şi a rozătoare. Domnia Sa, înzestrat cu calităţile despre care spuneam, a izbutit să transforme edificiul Academiei de Ştiinţă, într-un adevărat templu al ştiinţei. Însă, cu părere de rău, nu are echipa şi componenta umană ştiinţifică pe măsură, cu excepţia doar a unui grup infim de colaboratori.

Ceea ce a realizat Domnul preşedinte Gheorghe Duca, nu poate să realizeze fiecare. Acete calităţi le au doar persoane distinse. Prin ceea ce a realizat Dumnealui, cât şi conceptul ştiinţific pe care îl promovează, depăşeşte timpul nostru şi realităţile care ne înconjoară. El a avansat cu mult în spaţiu şi în timp. Este născut pentru a realiza şi promova o societate impunătoare la nivel ştiinţific regional şi interstatal. Pentru comparaţie, la mâna omului sunt cinci degete şi toate ele diferă. Fiecare din acestea are funcţia, calităţile şi rolul său, fără de care mâna omului nu poate să funcţioneze pe deplin. Tot aşa şi preşedinţii Academiei de Ştiinţă, care au activat în fruntea acestei instituţii, de la fondare şi până astăzi, au fost absolut diferiţi, au condus fiecare în funcţie de competenţă această instituţie ştiinţifică. Rolul fiecăreia din ei putem să-l apreciem în funcţie de aportul concret şi capacităţile umane de care au dat dovadă la cârma Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Cu toate criticile aduse şi laudele mai mult sau mai puţin sincere aduse de unii, domnul academician Gheorghe Duca rămâne a fi un preşedinte incomparabil şi net superior predecesorilor Domniei Sale.

Niciodată şi nicicând, două sau mai multe persoane, care fac acelaşi lucru nu-l fac la fel. Ceea ce a realizat domnul Gheorghe Duca, în calitate de preşedinte al Academiei, n-a fost capabil să realizeze nimeni în această funcţie de până la el, deoarece activitatea fiecăruia a constituit o activitate individuală. Chiar în situaţia când aceeaşi vorbă sau acelaşi gând, odată rostit sau pronunţat de fiecare din aceştia, are o conotaţie total diferită. Analizând activitatea managerială, discursurile şi mesajele domnului academician Gheorghe Duca, putem să determinăm locul şi rolul pe care îl ocupă Domnia Sa în comunitatea ştiinţifică şi societatea moldovenească în ansamblu. Fără exagerare, putem conchide că preşedintele Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova a izbutit să depăşească timpul în care se află. Spun aceasta, deoarece analizând activitatea Academiei de Ştiinţe în ansamblu, produsul ştiinţific, lansat pentru societate şi ţară de către membrii Academiei de Ştiinţe, colaboratorii instituţiilor de cercetări ştiinţifice, subdiviziunilor subordonate, observăm fără exces de zel, că Dânsul activează cu mare avans pentru viitor, iar mulţi dintre cei din jur nu sunt capabili să se ridice la nivelul contemplării realităţii cotidiene a superiorului lor.

Academia de Ştiinţe, fără academicianul Gheorghe Duca, ar înceta să funcţioneze la nivelul atins. Cu alte cuvinte, Dânsul s-a dovedit a fi omul potrivit la locul potrivit. Da, el este criticat adesea corect. Însă, un oarecare altul nu ar fi fost capabil să izbutească să obţină sprijin de la autorităţile publice centrale, sprijinul moral, juridic şi financiar pentru a realiza ceea ce cu toţii cunoaştem. Dânsul are o mare putere de convingere a comunităţii şi oamenilor politici, căci numai el a fost capabil, ca doar într-o lună de zile să fie pus în discuţie şi aprobat de către Parlament, codul cu privire la ştiinţă şi inovare, deşi această lege conţine multe contradicţii. Pentru a obţine acest sprijin, a înţeles şi promovat un management ştiinţific, fie chiar inacceptabil de către societate, dar funcţional pentru domeniu pe care îl reprezintă, prin atragerea directă şi indirectă în această activitate a reprezentanţilor administraţiei publice centrale, municipale şi mass-media. Acest concept nu este pe măsura fiecăruia, acest model de activitate nu este descris în manualele de management, nu parvine din gânduri şi idei străine, dar sunt generate de către Domnia Sa.

Unii din preajma Domniei Sale, în legătură cu criticile aduse preşedintelui Academiei de Ştiinţe, speră că prin înlăturarea Dumnealui ar fi capabili să realizeze un alt model şi să înlăture aceste deficienţe. Este o greşeală specifică muritorilor de rând. Doar la noi, în Republica Moldova, fiecare se vede preşedinte de ţară, prim-ministru, în cel mai rău caz, primar general al capitalei şi dacă este aşa, atunci de ce nu ar putea fi şi chiar preşedinte a Academiei de Ştiinţe. Este o utopie. Pe lângă dorinţă, trebuie să mai fii înzestrat cu calităţi date de Bunul Dumnezeu, să profiţi de aceste daruri şi să fii capabil să le cultivi şi să le plasezi pe treaptă superioară. Nu în zadar o vorbă veche spune „Nu fiecare muscă face miere”. Cei de la Academia de Ştiinţe trebuie să-l aprecieze la justa valoare pe Domnul Gheorghe Duca, căci el şi numai el este omul potrivit pentru Academia de Ştiinţe din Republica Moldova.

În rest, profitând de ocazie, doresc omagiatului înţelepciune, clarviziune şi capacitatea de a genera şi crea spre binele comunităţii ştiinţifice din Republica Moldova, Europa şi lumea întreagă.

Andrei GALBEN, rector ULIM, academician,
nu al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova

Literatura şi Arta, nr. 8, din 23.02.2012