Gheorghe DUCA, academician

doctor habilitat în chimie, profesor universitar
Președintele Societății de Chimie din Republica Moldova

Republica Moldova
Home CV

"Vreau să ajungă timpurile când şi Moldova va avea laureat al Premiului Nobel"

Academicianul Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei s-a născut la 29 februarie 1952. A absolvit cu excelenţă şcoala medie, apoi Facultatea de chimie a Universităţii de Stat din Moldova. Doctorantura a făcut-o tot la USM, catedra Chimie fizică. În 1979 susţine teza de doctor, iar peste 10 ani - cea de doctor habilitat în stiinţe chimice. Din 1990 - profesor al Universităţii de Stat din Moldova. La 40 de ani este ales membru-corespondent, iar în 2000 - membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Autor a 54 de monografii şi manuale, 96 de brevete, 428 de articole ştiinţifice şi rezumate în domeniile chimiei fizice, chimiei ecologice şi tehnologiei chimice. Alături de cea ştiinţifică, desfăşoară o vastă activitate managerială şi editorială.

Conducător de programe de stat şi consultant în mai multe proiecte internaţionale. Preşedinte al Comitetului Republican pentru Decernarea Premiilor pentru Tineret în Domeniul Ştiinţei şi Tehnicii, al Consiliului Ştiinţific Specializat pentru Confirmarea Titlului de Doctor în Ştiinţe, preşedinte de Onoare al Asociaţiei de Cercetare şi Dezvoltare din Moldova. În perioada 1998-2001 a exercitat funcţia de preşedinte al Comisiei pentru Cultură, Ştiinţă, Învăţământ şi Mijloace de Informare în Masă a Parlamentului RM.

Următorii patru ani Gheorghe Duca este Ministru al Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului din Moldova, iar din 2004 până în prezent - Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

A pregătit 12 doctori în ştiinţe chimice.

Rar personalitate din Republica Moldova care să fi adunat în palmaresul său atâtea distincţii câte le are dl Gheorghe Duca. La 31 de ani devine Laureat al Premiului Republican pentru Tineret în Domeniul Ştiinţei şi Tehnicii Moldova, apoi şi al Premiului de Stat pentru ştiinţă, tehnică şi producţie.

Este „Om emerit în ştiinţă" şi „Om emerit în invenţii în domeniul ecologiei", membru al mai multor academii din Rusia şi ţările din Europa şi doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din R.Moldova şi de peste hotare. Cavaler al Ordinului pentru Invenţii al Regatului Belgiei, al "Crucii de Comandor al Ordinului de Onoare", Polonia, Ordinului Meritul Cultural al României, al altor distincţii prestigioase. A participat la elaborarea unui şir întreg de acte normative, inclusiv Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, Legea cu privire la parcurile ştiinţifico-tehnologice şi incubatoarele de inovare, mai multor programe şi strategii naţionale de dezvoltare.

1. Dle Gheorghe Duca! Ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea "acasă" ?

- Când mă aflam la stagiere în Italia, la Universitatea „La Sapienzza" în anii 1988-1992, gândind despre „acasă" subînţelegeam Moldova toată. Revenind în Patrie, meditând despre „acasă", gândul îmi zboară la baştina părinţilor mei: satul Cuizăuca şi oraşul Sângerei. Este şi firesc pentru noi, cei care ne-am stabilit cu traiul la Chişinău, ca noţiunea de „acasă" să fie firul invizibil, ce ne leagă cu baştina strămoşilor.

2. Cine V-a predat primele lecţii, care V-au marcat caracterul şi viitorul?

- Consider că am doi dascăli. Unul a fost învăţătorul emerit, tatăl meu, Grigore Duca, care s-a născut şi a copilărit în pitorescul sat Cui-zăuca. Graţie lui am devenit fizico-chimist şi ecologist. Al doilea dascăl, de care am avut parte şi îmi amintesc cu o deosebită căldură, a fost bunelul Andrei Ţâbârnă, tatăl mamei. El m-a învăţat să fiu om.

3. Ce ştiţi despre rudele şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa s. Cuizăuca?

- Vreau să spun că de Cuizăuca mă leagă cele mai frumoase amintiri din copilărie, din simplul motiv, că tot timpul cât am fost elev, cel puţin o lună o petreceam în această localitate pitorească.Apoi veneam încoace şi la majoritatea sărbătorilor. Buneii, fraţii lui tata şi alte rude au fost oameni gospodari. Pentru aceste calităţi, buneii şi copiii lor au gustat din plin amarul pribegiei în perioada deportării lor din 1949 până în 1956.

Au fost întotdeauna stimaţi pentru cumsecădenie, spirit întreprinzător - într-un cuvânt, erau fruntaşi recunoscuţi în sat.

4. Care lucruri Vă amintesc cel mai des de casa buneilor?

- Îmi plăcea mult să mă joc cu verişorii şi verişoarele pe cuptor, în familia unchiului Ionaş Duca - fratele tatei, care locuia într-o cocioabă - unica dintre imobilele şi acareturile buneilor, ce le-a fost restituită cu mare greu la întoarcere din deportare. Toate celelalte case ale lui şi acareturile după ce au fost daţi afară şi deportaţi, au fost confiscate ilegal şi transmise gratuit colhozului din localitate. Ţin să menţionez, că nici până astăzi imobilele sau contravaloarea lor nu au fost restituite moştenitorilor.

Îmi plăcea mult să hoinărim împreună prin împrejurimile localităţii, unde erau numai livezi, vii, holde mănoase, păşuni pentru vite, crânguri şi petice de pădure. Localitatea şi împrejurimile erau ca o gură de rai.

5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la Cuizăuca în ultimele două decenii?

- Promovarea democratizării e lucru mare, dar cu regret, celelalte domenii, inclusiv infrastructura, cultura pământului şi alte sfere social-culturale şi economice au degradat catastrofal. Dacă se mai închide şi gimnaziul, mi se pare că satul este sortit pieirii. Şi nu ştiu cine se va mai duce în viitor la mormintele strămoşilor.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii, numele unor personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare?

- După mine, sunt mai multe personalităţi care merită să le fie înveşnicită memoria, prin acordarea numelui gimnaziului, bibliotecii, unor străzi. Eu m-aş opri la două. E vorba de academicianul Mihail Lupaşcu, savant notoriu în agricultură, şi tatăl meu, Grigore Duca, învăţător emerit, fost şef al Direcţiei de Învăţământ din raionul Sângerei.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?

- Referitor la disidenţi pe când învăţam noi, acestea sunt născociri contemporane. Toţi elevii şi studenţii, de regulă, făceau carte, cei mai dotaţi deveneau şi lideri ai organizaţiei de tineret, în activităţile extraşcolare sau cercetare. Eu, bunăoară, am absolvit şcoala medie cu Medalia de Aur, dar pe lângă carte eram lider neformal printre elevi, făceam sport, activitate artistică, participam la olimpiade şcolare şi pe merit ocupam locuri de frunte (am ajuns chiar şi la olimpiade unionale). La facultate am fost lider comsomolist, dar şi am finisat studiile cu menţiune, fapt pentru care mi s-a propus să continui cariera de profesor la catedră.

8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră?

- Trebuie să fie un bun profesionist în ceea ce face, să mă înţeleagă ce vreau eu să fac, să se consacre pe deplin lucrului.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

- Consider că sunt un om împlinit. Tot ce am realizat este rezultatul muncii mele zi de zi, dar şi a susţinerii colegilor, care mi-au fost în preajmă.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

- Munca cotidiană, cultivată cu perseverenţă de mama mea, Nina Ţâbârnă, învăţătoare, de tatăl meu, de profesorul Alexei Sâciov, de colegii care m-au înţeles şi dacă unii nu m-au ajutat, cel puţin am avut noroc că nu mi-au pus piedici. Şi mai am o zicală de care m-am călăuzit toată viaţa: decât să stai degeaba, mai bine să lucrezi degeaba.

11. Ce Vă mai leagă de satul Cuizăuca?

- Mai am rude, inclusiv e viu mezinul bunelului - un frate de-al tatei. Mai vizitez mormintele strămoşilor cu câte o floare, dau câte o raită pe cărările, ce ne mai păstrează urmele, pe unde am copilărit.

12. Cu ce lucruri se mândreşte îndeosebi academicianul Gheorghe Duca?

- Am fondat o şcoală academică cu peste 20 de doctori şi doctoranzi, care studiază chimia ecologică şi mă mândresc că domeniul de cercetare are recunoaştere internaţională.

Am peste o sută de brevete de invenţie, multe din ele fiind implementate în practică.

Am scris 60 de cărţi, dintre care unele sunt de referinţă pentru studenţii de la facultate. După manualul meu „Chimia ecologică„ se studiază în Moldova, România, Rusia, Italia, Bulgaria, Kazahstan, SUA şi alte ţări.

13. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de guvernanţii Republicii Moldova de la declararea independenţei?

- Consider că prea puţin se face pentru dezvoltarea ţării spre o societate bazată pe cunoaştere. Or, fără cunoştinţe, fără educaţie, o ţară e lipsită de viitor şi riscă să devină o colonie.

14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punctul în aceste dispute?

- Lucrurile stau cu mult mai simplu. În aceste probleme trebuie să-şi spună cuvântul savanţii. Dealtfel, Declaraţia de Independenţă, legislaţia lingvistică adoptată în 1989 au la bază suportul cercetătorilor. Repetat în 1994 şi 1996 savanţii Academiei de Ştiinţe au pus punct disputei privind glotonimul utilizat de populaţia majoritară din Republica Moldova. Deci, la nivel literar în Moldova funcţionează limba română, în uz curent - graiul moldovenesc cu particularităţile respective. Referitor la istorie, ţin să subliniez că denumirea cursului ce urmează a fi studiat în instituţiile de învăţământ, structura şi numărul de ore sunt determinate de către Ministerul de resort. Academia de Ştiinţe a Moldovei se expune în exclusivitate numai asupra adevărului ştiinţific al faptelor şi fenomenelor din această disciplină.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului, savantului şi omului de stat Gheorghe Duca, peste care nu se poate trece în nici un caz?

- Profesionalismul, perseverenţa, cumsecădenia, bunăvoinţa, prietenia sinceră, spiritul de echipă, devotamentul corporativ, simţul responsabilităţii, concilierea rezonabilă în aplanarea conflictelor.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

- Prietenii nu m-au trădat niciodată (de obicei, ei sunt puţini), cât priveşte colegii - s-a întâmplat, dar eu nu le port pică. Sunt un om iertător, cum m-a învăţat şi bunelul.

17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să Vă amintiţi?

- Nu, deoarece am depus eforturi întotdeauna să fiu corect cu mine însumi, dar şi cu cei din jur.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică?

- Da, pentru a promova Legea Academiei de Ştiinţe, care de o bună bucată de timp se prăfuia prin sertarele Parlamentului, am acceptat să fiu ales deputat, iar colegii din parlament mi-au încredinţat şi postul de preşedinte al Comisiei de specialitate. Fiind ministru - tot persoană publică - am promovat politica Guvernului în domeniile ecologiei, construcţiilor şi dezvoltării teritoriului. Devenind preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, dar şi în calitate de membru al Guvernului, am făcut şi fac politică de stat în domeniile cercetării, dezvoltării şi inovării.

19. Ce dorinţă neîmplinită aveţi?

- Vreau să ajung timpurile, când şi Moldova va avea un reprezentant al său printre laureaţii Premiului Nobel, sau alte distincţii internaţionale de talia aceasta.

20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

- Corpul legiuitor şi guvernanţii trebuie să demonstreze responsabilitate pentru destinele ţării. Dar şi fiecare cetăţean, la locul său de lucru sau în afacerea sa urmează să dovedească adevărat spirit patriotic pentru această palmă de pământ.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

- Da, sunt optimist, că cel puţin în comunitatea europeană aşa un stat va fi.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Duca?

- Familia, adică tata şi mama au fost cei care „m-au îndemnat" să-mi întemeiez o familie şi n-au greşit. Aşa că îi povăţuiesc pe toţi copiii din Ţara Moldovei să asculte de părinţi, căci ei prin intuiţie, sunt mai înţelepţi şi ştiu mai bine ce trebuie să facă copiii lor. Şi nu dau greş niciodată.

23. În momentele grele pe cine V-aţi bizuit şi cine V-a ajutat cel mai mult?

- Întotdeauna am contat pe sprijinul şi ajutorul familiei. Pe această cale aduc sincere mulţumiri soţiei Maria, care a fost alături de mine şi m-a acceptat aşa cum sunt.

24. Cu ce se ocupă membrii familiei Duca?

- Soţia Maria este doctor habilitat în domeniul biologiei moleculare, pentru rezultate deosebite în cercetare a fost aleasă membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A îmbrăţişat cariera de profesor universitar, în prezent este Rector şi profesor al Universităţii Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Am şi trei copii ingenioşi, care după absolvirea facultăţii, sunt pe calea afirmării. Copiii sunt aparte, de sine stătători.

25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine?

- Soţia, cu care mergem braţ la braţ aproape 30 de ani.

26. În casa familiei Duca ce bucate şi băuturi sunt preferate?

- Plăcintele moldoveneşti cu brânză, sarmalele cu foi de viţă de vie şi peştele proaspăt. Din băuturi se consumă whisky de calitate, coniac şi vin de producţie autohtonă.

27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră.

- Admiterea la facultate a fost cu ghinion. Am susţinut examenele de admitere la Universitatea de Stat „Lomonosov" din Moscova, dar până la urmă, am revenit la Chişinău şi m-am înscris la facultatea de chimie.

Un episod deosebit a fost susţinerea tezei de doctor habilitat. În loc să susţin lucrarea la Moscova, unde am şi pregătit-o, graţie neprietenilor, am fost îndreptat la Universitatea de Stat din Odessa. Aici lucrarea prezentată de mine a fost prima teză susţinută la specialitatea Chimia ecologică.

28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Moldova pentru a corespunde standardelor de integrare în Uniunea Europeană?

- Eu cred că, dacă va fi voinţă politică, acest traseu real poate fi parcurs în vreo 4 ani. Deoarece cadrul legislativ-normativ al Republicii Moldova, începând cu 1992, se elaborează ţinând cont de baza normativă a UE. Rămâne, ca şi populaţia să conştientizeze, că integrarea trebuie făcută în fiecare localitate, la fiecare în curte, la locul de lucru sau în afacerea pe care o promovează.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv?

- De multe ori se vehiculează iluzia, ca soluţionarea depinde de Chişinău şi Tiraspol. Eu, totuşi, consider, că totul depinde de Moscova. Când va fi voinţă politică, diferendul va fi soluţionat. Marionetele de la Tiraspol joacă doar rolul pe care li l-au atribuit patronii.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei?

- Dragii mei locuitori ai mioriticului plai orheian! Cu credinţa străbună în suflet, cu mintea moldoveanului cea de pe urmă, să ne fiţi sănătoşi şi optimişti în forţele proprii, căci destinul dumneavoastră depinde, în primul rând, de fiecare dintre dumneavoastră. Într-un ceas bun, aşa să ne ajute Dumnezeu!

Pentru conformitate, Tudor Iaşcenco

Foto Eugenia Tofan

Sursa: http://cuvantul.legco.md, 02.10.2011