Gheorghe DUCA, academician

2010-11-05

Acad. Gheorghe Duca,
preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei

În perioada 6-7 noiembrie curent se va afla pentru prima dată în Republica Moldova profesorul Leszek Balcerowicz, ex-viceprim-ministru şi ministrul Finanţelor al Republicii Polone, unul din rarii politicieni şi econo¬mişti din Europa de Est care are la activ succese majore, unanim recunoscute în lume.

în contextul vizitei la Academia de Ştiinţe a Mol¬dovei, prof. Balcerowicz va ţine o prelegere publică cu genericul „Criza financiară şi scenariul postcriză", apoi va participa la masa rotundă „Transformări după socialism într-o perspectivă comparativă", organizată de Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică în comun cu ASEM.

Vizita prof. Balcerowicz se înscrie în şirul de activităţi întreprinse în ultima perioadă de Academia de Ştiinţe a Moldovei în vederea conturării unei viziuni noi de dezvoltare economică a Republicii Moldova. Realitatea noastră şi experienţa Poloniei ne demonstrează că este necesar de a privi procesele economice în mod sistemic, de a schimba abordările utilizate la noi în acest domeniu până în prezent.

Pe întreaga durată de independenţă a Republicii Moldova, situaţia economică a ţării s-a agravat continuu, în prezent, Moldova înregistrează cel mai scăzut nivel de dezvoltare eco¬nomică de pe continentul european şi, în consecinţă, cel mai redus nivel al calităţii vieţii.

În perioada 1995-2008, ponderea industriei prelucrătoare în PIB s-a înjumătăţit, în timp ce peste 90 la sută din PIB este generat de consumul final, constituit într-o mărime considerabilă din importuri.

In Moldova s-a creat un cerc vicios în care o pondere importantă în veniturile populaţiei o deţin remitenţele migranţilor temporari, doar că aceste remitenţe contribuie la stimularea dezvoltării economice a unor alte state, prin creşterea importurilor, şi nu a sectorului de manufactură naţional. La rândul lor, o sursă importantă pentru veniturile bugetului public o reprezintă taxele pe consum şi import, care reprezintă implicit impozitarea indirectă a remitenţe-lor, iar acestea sunt folosite primordial pentru cheltuieli cu destinaţie socială şi nu economică.

Mai multe forţe politice au implementat diverse programe guvernamentale, dar o soluţie viabilă care să asigure o creştere economică sustenabilă nu a fost identificată până la moment.

Performanţa economică modestă a Republicii Moldova este o consecinţă directă a politicii în sfera economică care a avut aceleaşi obiective, indiferent de coloratura politică a guvernului. Cei care au guvernat, bazându-se pe declaraţii formale care au priză la public, nu au promovat o viziune clară şi de lungă durată de dezvoltare economică.

Realizările de până acum constau în limitarea rolului statului în economie, liberalizarea pieţelor de bunuri şi servicii, a importurilor şi investiţiilor directe străine, dar şi în aplicarea unei politici monetare pasive, axată pe stabilitate şi nu pe creştere economică, precum şi mărirea ponderii cheltuielilor publice în PIB, aflate sub presiunea crescândă a cheltuielilor de ordin social şi celor din sfera bugetară. Astfel, s-a evitat aplicarea unor măsuri drastice nepopulare, cum s-a procedat în Polonia, dar cu un potenţial efect pozitiv pe viitor. Sunt oare măsurile întreprinse până la moment optime şi capabile să asigure dezvoltarea economică a Moldovei?

Statul în Moldova s-a retras din economia reală, dar acest proces a condus simultan la dispariţia entităţilor economice naţionale şi în consecinţă la exodul masiv al forţei de muncă. Pentru îmbunătăţirea situaţiei economice a ţării Academia de Ştiinţe a Moldovei consideră oportună dezvoltarea unui nou model economic, care, dat fiind nivelul curent de dezvoltare a economiei Republicii Moldova, trebuie sa se realizeze sub conducerea directă a statului şi să fie bazat pe promovarea antreprenoriatului, preponderent a celui inovaţional.

în acest sens, politica economică a ţării necesită a fi construită pe trei piloni:

1. Creşterea accesibilităţii sectorului privat la resursele financiare ieftine, subvenţionate.
2. Promovarea unei politici comerciale protecţioniste.
3. Aplicarea unei politici de subvenţionare a sectorului privat exclusiv în baza performanţelor economice atestate pe pieţele externe.

O resursă importantă cu potenţial major pentru economia naţională o reprezintă sectorul naţional de cercetare-dezvoltare. Dar utilizarea eficienta a acestei resurse poate fi numai în cazul integrării cercetării cu mediul de afaceri, prin dezvoltarea unei colaborări reciproc avantajoase. Şi aici rolul statului ar fi unul de integrare, dar şi de facilitare şi stimulare a creşterii economice bazate pe implementarea de tehnologii noi. Aceasta cu siguranţă va reduce dependenţa ţării de importul produselor finite şi va contribui la creşterea exporturilor de produse autohtone, implicit la crearea locurilor de muncă şi la creşterea nivelului de bunăstare a societăţii în ansamblu.

Publicat în "Timpul", Vineri, 5 noiembrie 2010